Padurea, dimineata
Încerc să îmi definesc un obicei (până să ajungă tradiţie mai e…): să merg în fiecare dimineaţă care mă prinde în Braşov, cu bicicleta, până în Poiană. Cu bunul prieten Dan (Dănel, pour les connaisseurs), încrâncenaţi la urcare şi puşi pe taclale la coborât. (notă: cu riscul de a-l supăra, îl voi referi drept Dănel de acum încolo, pentru a se face distincţie între el şi celălalt Dan, coechipierul – eu am voie, voi nu, pentru voi va rămâne Dan).
… dar nu despre încrâncenări şi nici despre morfologia prietenilor vroiam să vă vorbesc, ci despre altceva. Despre pădure.
La ora 7-7:30 pădurea este liniştită şi calmă. De obicei (cu trimitere la “obiceiul” referit mai sus) inundată de soare şi de ciripituri. Astăzi însă, în trendul unor zilelor ploioase, ne-a întâmpinat cu un aer umed şi foarte tare – bogăţie de miresme, ne-a scufundat parcă în infuzia unui ceai cumpărat de la Plafar. Chiar şi pedalatul a beneficiat de miraculoase-i efecte curative, cât despre “mood” şi tonus, efectul a fost similar unui dopaj. Semne vizibile: tricoul preferat, purtat la birou.
Recomand, celor ce îşi permit practici similare, pentru restul prescriu o ceaşcă de vise cu ceai de eucalipt (de la Celmar).
PS. Închei cu o laudă adusă lui Dănel. Dacă eu pot să găsesc o motivaţie pentru mişcare (foarte) matinală (se apropie Gyilkosto Adventure, avem de respectat un blazon), el nu are năzuinţe competiţionale şi nici nu îl constrânge vreun program fix de muncă, deci presupun că face toate astea doar de amorul artei şi de dragul meu. Mulţumesc, prietene!
Se face ca unele obiceiuri sunt comune:) cu sau fara munte si ca sa citez o prietena care imi vorbea despre dimineti (ale mele, ale ei, ale lor) “Ti-e frig, si aerul te invaluie plin si curat si nu vrei sa te trezesti dar e o umezeala ce te cheama si iti place intr-un fel ce nu-l poti descrie exact, pentru ca, pe undeva senzatia asta de dimineata are o intensitate suprarealista. Nu poti decat sa te afunzi in ea, mimetic. “(I.G) …