Imparatul mustelor. Si Dogville

Ai văzut Dogville? Ţi-a plăcut? În cazul meu, dacă la prima întrebare răspunsul e clar, la a două mi-e greu să definesc gustul.

(Paranteză: filmele, cărţile şi uneori oamenii îmi provoacă în primul rând “gusturi” – mi-e uneori dificil să transcriu gusturile acestea în forme comunicabile altora, de parcă percepţia o am în prima fază în papile şi prin intensitate amorţeşte raţiunea sau pur şi simplu mă face să nu mai apelez la categorii precum “bun”/”rău”/”frumos”/”urât”/” îmi place”/”nu îmi place”. Aşa se face că mă trezesc în faţă unor experienţe – filme, cărţi, oameni… aţi prins ideea – a căror “degustare” se întinde până în post-digestie, lucru care mă face să rămân mut, cu senzaţiile în mine, fără să pot transmite/comunica prea multe pe respectivul subiect. Dogville e un exemplu, dar să închid mai întâi paranteza)

Dogville e un film bun – indiscutabil (adică eu nu am dubii). Starea provocată la final a fost însă una de furie şi m-a surprins, oarecum. Nu furia data de un film prost, “tras de păr”, cu situaţii lipsite de credibilitate. Furia rară a unui film credibil, furia pe care o relevă în tine nişte realităţi arătate fără fard sau perdele. Desigur, de discutat câtă realitate încape într-un film, cum percepe şi interpretează fiecare… etc. Pentru mine însă experienţa Dogville a rezonat în mod direct cu percepţii personale asupra lumii şi asupra realităţii, lucruri care văzute pe ecran m-au făcut să urlu în gând “da, chiar aşa e!” şi… m-au înfuriat.

Mi-e greu să numesc “plăcere” gustul acesta, fie şi doar de dragul DEX-ului, unde plăcerea şi furia descrisă mai sus nu prea au nimic în comun (poate doar un sâmbure de “patima”). Recomand Dogville, e un film bun, îl consider autentic şi inovator, imaginea (cadrele) punctând în plus la impresia generală.

La fel şi cu “Imparatul mustelor”. M-a lăsat cu “da, chiar aşa e!” şi cu furia neputinţei de a schimbă ceva. Fără a intră în detalii (din respect pentru cei care vor ciţi cartea), metafora copiilor rămăşi singuri pe o insulă pustie vorbeşte despre umanitate şi despre dezumanizare, despre social şi despre instincte, despre “fiara” ce se ascunde în fiecare dintre noi.

Disponibilă pentru împrumut.