Blog sau facultate?

Foto: dl. Ioan Hanganu, decalicenţiat Sursa: Click!

Mi-am tot pus în ultima vreme problema cum să fac să scriu mai des aici. Să îmi fac program zilnic (ex: ora 18 e oră “de blog”) nu prea merge, că nu suntem la uzină. La concluzii nu am ajuns, am făcut însă o constatare: a ţine un blog necesită mult timp şi implicare. Pentru unii cred că are aspect de full-time job sau pur şi simplu le vin ideile frumos ordonate şi gata de înşirat pe tastatură. În cazul meu nu funcţionează aşa. Întâi ideea îmi dă târcoale şi mă uit bine la ea. O întorc pe toate părţile, îi fac analizele (hemoleucogramă included) şi dacă are noroc ajunge într-o formă de draft, în care cele mai multe mor. Blog subdezvoltat – rata mortalităţii mare. Tot acest ciclu de viaţă poate să dureze ore, raportat la timpul unei săptămâni.

Văd astăzi o ştire şi mă crucesc. Mă mai crucesc o dată citind comentarii şi păreri categorice de genul “tu… care probabil ai terminat o facultate de fiare… nu ai capacitatea intelectuală să înţelegi specializările astea… deci marş de aici”. Găsesc explicaţia lucrurilor pe care nu le înţeleg în vina de a fi fost politehnist. Poate că de-aia nu pricep cum de noi aveam 36 de ore pe săptămâna (explicaţie pentru cei “care au capacitatea intelectuală să înţeleagă specializările astea”: adică peste 7 ore pe zi, raportate la zilele lucrătoare, sau peste 5 ore, raportate la o săptămâna întreagă) doar pentru a acumula informaţii (cursuri, laboratoare, seminarii), neincluzând aici timpul necesar fixării/aplicării acestora (teme, studiu). Chiar şi “fericiţii” de la ASE aveau vreo 18-20 de ore pe săptămâna în orarul de la facultate.

Nu am nimic cu domnul Hanganu – admir oamenii care, mânaţi de un fior interior, schimbă şi revoluţionează ceva, chiar dacă doar în viaţa proprie. Este exemplară pornirea de a învăţa, de a acumula, de a te perfecţiona, cu atât mai mult cu cât ea este vie şi la “varsta a treia”. Problema mea este cu aşa-zisele universităţi, o adevărată bătaie de joc la adresa învăţământului românesc. Cum adică bă domnule rector de la Spiru Haret, unii sunt proşti şi îşi strică ochii prin cămine (pentru note de 9 precum ale domnului Hanganu, un student la Automatică şi Calculatoare trebuie să lucreze ZILNIC echivalentul unei norme şi jumătate de muncă) şi alţii iau diplomă citind în pauza de masă? Domnul Hanganu poate să citească, să înveţe, să participe şi să câştige la “Vrei să fii miliardar?” şi noi să îl admirăm. Întrebarea pentru bă domnule rector este însă: “CE anume certifica suita de 10 diplome pe care le-aţi emis?” Pentru mine, certifică doar falimentul unui sistem educaţional cândva de renume în toată lumea. Domnul Hanganu nu are nici o vină, dumnealui este doar un student care a respectat regulile jocului. Mă aştept că Ministrul Educaţiei să îi dea o medalie, supranumele “Wikipedia” şi să îl treacă pe lista de 15.000 de specialişti ai lui Stolojan – după diplome, face cât 1000.

Concluzie.

În 2006 domnul Hanganu studia simultan la 10 facultăţi. Din declaraţia dumnealui, timpul alocat studiului este de 10 ore pe zi. Rezultă în medie o oră pe zi, pentru fiecare materie. Să mai scriu pe blog sau să fac, mai bine, vreo 2-3 facultăţi?