Spam-patriotismul
(copleşit de evenimentele zoologice din ultima perioadă, mai că am transformat blogul într-o crescătorie de animale. Am decis să finalizez astăzi un articol pe care il coc de mai multe săptămâni, poate mai balansez situaţia)
Uneori îmi vine să adopt atitudini imbecil-nostalgice. Am crescut într-o epocă (de aur!) în care doctrina pompa în noi mândrie artificială. Că mecanismul a fost falimentar este evident mai ales acum. (paranteză: ştiţi care este cea mai eficientă maşinărie de îndoctrinare? Hollywood-ul, cu al său American Dream, dovadă că doctrina “ţine” dacă e facută cu cap)
În România mândria naţională se manifestă sub formă de spam. Este singura formă în care ne unim forţele şi încercăm, ca naţiune, să ne facem cunoscuţi şi să ne promovăm valorile.
Am primit în urmă cu ceva vreme mailuri să susţin Parcul Naţional Retezat în cursa pentru “New 7 Wonders”. Similar primisem, acum şi mai multă vreme (un an?), mailuri să îl votez pe Brâncuşi în topul artiştilor secolului XX, campanie organizată de The Saatchi Gallery. Ce e rău în a fi mândru şi a susţine adevăratele valori româneşti? Nimic, dimpotrivă. Rău este însă că auzim despre ele la televizor şi în ziare doar în astfel de ocazii. Rău este că votăm ca turma şi că mulţi habar nu au ce au votat (câţi dintre “internauţi” au fost, vreodată, în Retezat sau pot, măcar, să îşi argumenteze opţiunea?). Rău este că ne facem de râs şi prin genul acesta de atitudini avem doar de pierdut.
Rău este că un ziar precum Adevărul nu face deosebirea între o agenţie de advertising şi o galerie de artă, confundând The Saatchi Gallery cu Saatchi&Saatchi (e drept, ambele îl au printre fondatori pe Charles Saatchi, dar asta nu poate fi o scuză pentru un profesionist în ale documentării). Sau că habar nu are că Brassaï, unul dintre marii fotografi ai secolului trecut, clasat pe locul 134, este şi el român la origine, fiind născut la Braşov, oraş după care şi-a şi luat pseudonimul. Articolul aici.
În condiţiile în care în manualele şcolare ne învaţă despre Andreea Esca, jurnalismul şi divertismentul înseamnă nikite şi becali iar cultura naţională este maneaua (culmea: a ajuns ţiganul bursuc să aibă emisiune la antenă în prime-time), “normal” să ne promovăm şi noi cum ştim – prin spam, că deh, tot ne mândrim cu IT-u’. Dă cu clicku’, neamule!
Aştept mailul de la Udrea, cu “Land of Choice”.