0

Child in time

Posted by Allen on Sep 16, 2009 in DePeNet, muzici

Am crescut cu Deep Purple si “cea mai faina melodie” a fost mereu pentru mine “Child in time”. Pe vremea aia era o raritate ca aveam LP-ul original (DP “In rock”) in casa, sa iti imaginezi ca ii vei vedea vreodata live pe Gillan, Blackmore, Lord, Paice si Glover era de-a dreptul interzis.

Anii au trecut, ‘92 a venit repede dupa ‘89 si l-am vazut pe Gillan, cu trupa proprie, in concert la Arenele Romane – Rock ‘92. Mi-a parut imbatranit si cam parasit de voce, dar era GILLAN! – cel pe care nu speram sa il vad. A cantat piese proprii, dar si DP, insa nu s-a atins de “Child in time”.

A venit apoi momentul ‘99, cu concert DP la Sala Palatului. Au venit in formula aproape completa, lipsind doar idolul chitarii mele – Ritchie Blackmore, proaspat despartit de trupa pentru o cariera solo (Blackmore’s Night – merita ascultat). Steve Morse i-a luat locul – nu m-a convins, dar pentru asta nu poate fi el condamnat: oricine ar fi fost in situatia sa ar fi avut aceeasi soarta. Au cantat in forta, cu un Gillan in voce de zile mari. A fost sublim, concertul pe care il asteptasem dintotdeauna. O umbra de regret pe langa Ritchie – nu au cantat “Child in time”.

2007. Stadionul Cotroceni. Din nou, DP in Romania. Intre timp plecase si Jon Lord, cu orga lui magica. In ciuda schimbarilor si a anilor asternuti peste trupa, concertul a fost o bucurie – genul de bucurie pe care o ai la intalnirea cu niste prieteni vechi, de la care nu mai ai pretentia sa performeze ca in tinerete, dar cu care ai acum placerea amintirilor. Bila neagra pentru organizatori – doua momente penibile, cu picaj de sunet in mijlocul pieselor, compensate de Gillan si de public – deh, ca intre prieteni. …si acelasi regret: nu au cantat “Child in time”.

Am incercat sa aflu de ce nu am avut placerea unui “Child in time” live, la 2 concerte si jumatate DP la care am fost. Pe langa motivul evident (come on, ce extraterestru trebuie sa fii sa poti sa canti refrenul acela cu vocea de la 60 de ani), am auzit tot felul de legende – vezi Doamne, dupa ce s-au despartit ei prima oara in ‘76 au decis sa nu mai cante niciodata “Child in time”, ca melodia este despre un looser si ca asa s-au simtit si ei dupa despartire… blabla. Legenda infirmata de niste inregistrari de concerte gasite pe net, cu un “Child in time” cantat live in anii 2000.

Astazi, supriza! Am aflat ca vine in Romania Jon Lord, plecat prin 2003 din trupa pe motive de sanatate si de cariera solo, concentrat acum pe o directie noua, ceva intre muzica simfonica si muzica rock. Va concerta pe 5 noiembrie, la Sala Palatului si va avea in repertoriu (se pare) Concerto for Group and Orchestra, Pictures of Home si Child in Time. In sfarsit!!!

Detalii: http://life.hotnews.ro/stiri-prin_oras-6139370-video-jon-lord-membru-fondator-trupei-deep-purple-vine-romania.htm

Child in time – varianta Jon Lord

Child in time – varianta Deep Purple

Tags: , ,

 
2

Munca la birou…

Posted by Allen on Sep 15, 2009 in DePeNet, ZiDeZi

Privit din anumite unghiuri, sunt un om al contrastelor. Petrec tot timpul din cursul saptamanii la birou, intr-un bloc inalt, de beton, in vreme ce weekendurile nu ma prea vede orasul. Daca ar fi sa imi schitez jobul ideal, ar trebui sa implice munca intelectuala (ca deh, am cu ce si materia prima nici nu e atat de perisabila precum muschii si articulatiile), dar sa se desfasoare in natura. Stiam ca nu se poate, pana azi, cand am gasit asta: http://www.greenlaunches.com/architecture/close-to-nature-with-an-office-in-the-woods.php. Vreau si eu!

Tags: ,

 
4

(update) De prin imparatie

Posted by Allen on Sep 10, 2009 in Ferma Animalelor

La Brasov a venit toamna. Caloriferele stranuta, stolurile au plecat, Harun tragea semne pana mai ieri ca intra in hibernare. Pana mai ieri, pentru ca in ziua cu pricina am lasat-o prin curte sa se bucure, cat mai poate, de Soare… si dusa a fost.

Cred ca eu pot sa fiu subiectul noului banc cu ardeleni, dupa cel cu melcul (il stiti – ardeleanul care nu putea sa prinda melcul pentru ca “tzushti, fugea!”) – mie mi-a fugit testoasa! Inca exista sperante sa o recuperam (e “wanted” prin cartier), dar fapta ramane. Cum a fost posibil? Gardul si asa subrezit avea o spartura blocata de o piatra de pavaj (nu cea din poezia lui Sorescu, alta). Am gasit piatra dizlocata si broasca lipsa si cum pietrele au o ditamai lehamitea de a o lua din loc singure – ghici carapace unde?

Dar asta nu este singura schimbare legata de vietati. Sa enumar:

  • Titi ne-a convins olfactiv ca locul unui arici de soi precum el nu este nicidecum in hol – l-am mutat in pivnita, lasand usile deschise si furnizand periodic croante si apa. Periodic, pana cand croantele nu s-au mai epuizat, semn ca Titi colinda dealurile din Schei. Sa-i dorim succes!
  • Atari a fost ademenit de un copil intr-o noua locuinta, personala, confort sporit, in care nu are de infruntat gurile flamande ale altor pisici. Oricat m-am luptat cu copilul si cu tatal lui, pana la urma (dupa 3 recuperari) m-am lasat pagubas. Nici nu l-am mai vazut la ochi, semn ca ori il tin sechestrat, ori a plecat la (si mai) bine.
  • Akira a ramas o vreme fidela, chiar si dupa plecarea lui Atari. Aparea in curte de niciunde cand o strigam la masa. Pana cand nu a mai aparut, semn ca are altcineva grija de ea.
  • Tica. Am rupt relatiile cu un sut in posterior (de la mine catre el), in urma cu 3 zile. Poate sunt eu prea autoritar, dar nu suport sa vad cum o relatie bazata altadata pe afectiune si respect se consuma acum doar cu investitii in croante (pe de o parte) si cu evitari, maraieli si vizite episodice interesate (pe de alta). Vazand ca alege croantele de mangaieri si le refuza pe ultimele si vazand ca insistenta mi-e platita cu maraieli i-am zis de bine si i-am facut lansarea in viata cu spitzul
  • Tila si Komoku. Inseparabili. Tila, asa cum il stiti (no further comment), Komoku blajin si iubitor mai ceva ca un duhovnic. S-a acomodat cu statutul de pisica de curte (nu a avut de ales) si e atat de incantat cand mai primeste permisii in casa (de scurta durata) incat se blocheaza si nu mai stie decat “fr-rrrrrrr… frr-rrrrr”

Gata. Plec spre casa, sa particip la operatiunile de recuperare ale lui Harun. Refuz sa cred ca a luat-o la sanatoasa, ceva imi spune ca a fost rapita.

Tags:

 
0

Madonna la Bucuresti

Posted by Allen on Sep 1, 2009 in muzici

Spun din start, nu sunt genul care sa priceapa regii si reginele popului. Pentru mine roialitatile marca MTV nu inseamna mare lucru (de vina or fi chitarile atinse de-alde Blackmore, Page si Gilmour cu care am crescut). Neplecand impresionat apriori de eveniment, m-am gandit ca de acolo o fi dezamagirea de la final.

Locatia groaznica. Cu biletele pe care le-am avut (si eram MULTI in situatia asta, din aia 60.000 cu care se lauda organizatorii), de-abia vedeai acoperisul scenei, undeva departe, la vreo 300 m. Doar acoperisul, pentru ca Parcul Izvor are niste forme de relief pe care nu am fost capabil sa le inteleg, oriunde mergeam eram intr-o gaura sau intr-o vale, nu vedeam nimic peste cei din fata. Crina a avut mai mult noroc, am luat-o pe umeri si a reusit in cateva randuri sa vada ce se intampla pe scena. Ecranele pe care ar fi trebuit sa fie proiectat erau INCREDIBIL de mici. Senzatia pe care o ai cand te uiti de pe canapea la un antic si mic televizor sport este confort maxim pe langa ce trebuia sa faci sa vezi ca intr-adevar e Madonna pe ecran. As putea compara cu a te uita la un film/concert pe ecranul unui telefon mobil. Basca ecranul la care incercam sa ma uit eu, caruia i-au murit doua sectoare (erau doua dreptunghiuri negre).

Sonorizarea P-R-O-A-S-T-A. Sa zicem ca stateam noi departe, poate aia de langa scena au trait ceva deosebit.

Si de parca toate astea nu erau de ajuns, a fost momentul din mijlocul concertului, care mi-a pus capac. A venit pe “La Isla Bonita” cu o satra de tigani lautari. Bravos, ce sa zic, asa a inteles ea sa isi adapteze showul. Prin jur incepusera fluieraturi, dar stati oameni buni, e un experiment si asta, s-o fi luat dupa aia pe care o copiaza mereu, adica “Le-le-le-le-le-le-le” Loredana. Nu m-a convins Gipsy Madonna, dar nici nu am fluierat. A simtit insa sa ne dea o lectie si dupa melodie sa ne spuna cat de intoleranti sunt oamenii in partea asta de Europa si cum ar trebui sa ii tratam pe toti egali… “na-na” si bataita la fundulet, popor de intoleranti care sunteti! Aici mi-a sarit mustarul si nu am fost singur – si-a luat huiduieli si propuneri indecente. Am contribuit cu fluieraturi si eu :-)

Mi-e scarba de ipocrizia si de “politically correctness”-ul americano-occidental. Europa ne-a condamnat intoleranta pana cand au binevoit sa ne dea si noua dovada de putina toleranta (eliminarea vizelor) si au simtit pe pielea lor cum e fara lebede si cu cersetori la acordeon in metrou. Atunci au devenit cu adevarat toleranti, prigonind nu doar tiganii cat si romanii ca natie, demarand o propaganda pe fata in directia asta.

Culmea ironiei – lectia de toleranta ne-a fost predata de doamna Ciccone, o italianca.

Tags:

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.