Madonna la Bucuresti
Spun din start, nu sunt genul care sa priceapa regii si reginele popului. Pentru mine roialitatile marca MTV nu inseamna mare lucru (de vina or fi chitarile atinse de-alde Blackmore, Page si Gilmour cu care am crescut). Neplecand impresionat apriori de eveniment, m-am gandit ca de acolo o fi dezamagirea de la final.
Locatia groaznica. Cu biletele pe care le-am avut (si eram MULTI in situatia asta, din aia 60.000 cu care se lauda organizatorii), de-abia vedeai acoperisul scenei, undeva departe, la vreo 300 m. Doar acoperisul, pentru ca Parcul Izvor are niste forme de relief pe care nu am fost capabil sa le inteleg, oriunde mergeam eram intr-o gaura sau intr-o vale, nu vedeam nimic peste cei din fata. Crina a avut mai mult noroc, am luat-o pe umeri si a reusit in cateva randuri sa vada ce se intampla pe scena. Ecranele pe care ar fi trebuit sa fie proiectat erau INCREDIBIL de mici. Senzatia pe care o ai cand te uiti de pe canapea la un antic si mic televizor sport este confort maxim pe langa ce trebuia sa faci sa vezi ca intr-adevar e Madonna pe ecran. As putea compara cu a te uita la un film/concert pe ecranul unui telefon mobil. Basca ecranul la care incercam sa ma uit eu, caruia i-au murit doua sectoare (erau doua dreptunghiuri negre).
Sonorizarea P-R-O-A-S-T-A. Sa zicem ca stateam noi departe, poate aia de langa scena au trait ceva deosebit.
Si de parca toate astea nu erau de ajuns, a fost momentul din mijlocul concertului, care mi-a pus capac. A venit pe “La Isla Bonita” cu o satra de tigani lautari. Bravos, ce sa zic, asa a inteles ea sa isi adapteze showul. Prin jur incepusera fluieraturi, dar stati oameni buni, e un experiment si asta, s-o fi luat dupa aia pe care o copiaza mereu, adica “Le-le-le-le-le-le-le” Loredana. Nu m-a convins Gipsy Madonna, dar nici nu am fluierat. A simtit insa sa ne dea o lectie si dupa melodie sa ne spuna cat de intoleranti sunt oamenii in partea asta de Europa si cum ar trebui sa ii tratam pe toti egali… “na-na” si bataita la fundulet, popor de intoleranti care sunteti! Aici mi-a sarit mustarul si nu am fost singur – si-a luat huiduieli si propuneri indecente. Am contribuit cu fluieraturi si eu 
Mi-e scarba de ipocrizia si de “politically correctness”-ul americano-occidental. Europa ne-a condamnat intoleranta pana cand au binevoit sa ne dea si noua dovada de putina toleranta (eliminarea vizelor) si au simtit pe pielea lor cum e fara lebede si cu cersetori la acordeon in metrou. Atunci au devenit cu adevarat toleranti, prigonind nu doar tiganii cat si romanii ca natie, demarand o propaganda pe fata in directia asta.
Culmea ironiei – lectia de toleranta ne-a fost predata de doamna Ciccone, o italianca.