Fonduri Europene (partea 1)

Posted by Allen on Sep 28, 2010 in Tara Fagaduintei |

(Am decis sa incep un foileton cu povesti din Taramul Fagaduintei aka Tara-in-care-toti-alearga-dupa-Fonduri-Europene, spatiu semi-alegoric in care imi petrec buna parte din zile de vreun an incoace, luptandu-ma cu balaurii si imblanzind zmeii cu sabia de consultant)

De ceva vreme, dar mai ales de cand cu trambitata criza, lumea vorbeste tot mai mult de fondurile europene. Fie ca legam de ele sperantele in salvarea economiei noastre, fie ca le privim cu ochi indoielnici ca pe o fata morgana, cu totii am auzit macar despre existenta lor.

Anul 2010 a adus din partea guvernantilor decizii controversate si multa agitatie. Incercand sa contracareze impactul negativ, mesajele menite sa dea sperante de mai bine s-au axat pe o idee principala: atragerea de fonduri. Prioritate nationala, gura de oxigen, motorul redresarii si al dezvoltarii ulterioare, alfa si omega, panaceu universal – totul urmeaza a se rezolva cu fonduri de la Uniune. Insusi Boc a trambitat in repetate randuri acest mesaj.

Acum, sa vedem cum arata lucrurile in practica, in privinta “prioritatii”.

In 2008, spre final, s-a deschis un apel de proiecte pentru companii (IMMuri), pentru dezvoltare de e-commerce. Am un prieten care a depus un proiect. Se estima ca prin martie-aprilie va veni raspunsul evaluarii. Pauza. Lunga pauza. In acest context, orice companie cu nevoi “pe bune” si ancorata in realitate (si nu in Taramul Fagaduintei) renunta neoficial sa mai astepte si cu cat “arde” mai tare cu atat mai repede isi rezolva investitia din resurse proprii…
… dar Surpriza! Cand nici nu te (mai) astepti, adica prin martie 2010, vine scrisorica – proiectul depus, de bun ce a fost si de reale si stringente ce sunt nevoile prezentate, s-a aprobat spre finantare! Adica la aproape un an si jumatate de la depunere! Buuun, tras aer in piept, dat de baut la prieteni, regandit “cum facem, ca s-a schimbat contextul, intre timp a cam si aparut online e-commerce-ul care urmeaza a fi realizat”… etc. Si mai trec doua luni – nici un semn de la Autoritatea de Management, care trebuia sa cheme beneficiarul la semnarea contractului. Intr-o buna zi de mai (2010) prietenul meu, mai nerabdator din fire, isi ia inima in incisivi si da un telefon “la Minister”.

Prietenul: “S-a aprobat?”
Ministerul: “Da, s-a aprobat”
P: “Si ce urmeaza?”
M: “Urmeaza sa va chemam la semnarea contractului”
P: “… cand?”
M: “Nu va putem spune o data certa”
(…) schimb de replici, scormonit dupa detalii in capul interlocutorului de la Minister, pana cand se pune degetul pe cauza (…)
M: “Sincer sa fiu, de ceva vreme avem o problema – nu mai avem tonner la imprimanta si fondurile ne sunt blocate (cu criza), iar fara tonner nu putem sa listam contractele”
P: “Si daca venim noi la dumneavoastra, cu imprimanta noastra, putem rezolva semnarea contractului in zilele urmatoare?”
M: “Desigur”

Stiu, halucinant. Nu, nu era la misto, interlocutorul parea vadit jenat de situatie (cel putin asa garanteaza amicul, om respectabil de altfel). Asa-i cu prioritatile nationale si cu blocajele la nivel de middle-management. De cealalta problema (evaluatorii si existenta lor total paralela cu timpul terestru) vom mai rade si cu alte ocazii…

Am incalecat pe-o sa… (va urma)

Tags: , , ,

2 Comments

Lili
Sep 30, 2010 at 8:27 am

si s-a semnat contractul?


 
Allen
Oct 4, 2010 at 4:09 pm

Da :-)


 

Reply

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.