6

Fonduri Europene (3) – Consultantii

Posted by Allen on Jan 25, 2011 in Tara Fagaduintei

Intr-o tara debusolata, care dispune (doar) teoretic de actuala transa de fonduri europene incepand din 2007, dar care a catadicsit sa isi aprobe cadrul operational si sa il faca functional doar prin 2008, care a ajuns in 2010 sa finalizeze procesul de evaluare al unor proiecte depuse in 2008 si care abia acum trambiteaza cheltuirea vestitelor fonduri drept “prioritate nationala”, pe scurt – intr-o lume usor aberanta si haotica, nici piata de consultanta in domeniu nu avea cum sa fie mai breaza.

Mi-am inceput aventura in Tara Fagaduintei intr-o vreme in care putini vorbeau despre fonduri (si acestia doar in soapta), totul era invaluit in mister iar consultantii erau niste fapturi ce traiau intr-un univers paralel, greu accesibil. La acea vreme conduceam un departament de software si eram interesat sa aflu mai multe despre aceste oportunitati de finantare (atat pentru noi cat si pentru potentiali parteneri sau clienti). La intrebarile puse in stanga si in dreapta raspunsurile erau confuze: “stiu pe cineva, dar este foarte greu de ajuns la el… plus ca nu e ieftin si trebuie sa ii dai o parte din bani la negru”. Dupa cateva luni lipsite de rezultat, am tras concluzia ca trebuie sa ne descurcam singuri si m-am pus pe invatat. De atunci si pana acum am trecut prin: cereri de finantare, studii de fezabilitate (da, atat pentru constructii cat si pentru soft), analize peste analize cost-beneficiu, planuri de afaceri, planuri de marketing, devize, proiecte tehnice si cate si mai cate. Am lucrat in proiecte pe POR, PODCA, POSCCE, PNDR, Transfrontalier, atat ca angajat cat si ca freelancer sau ca proprietar de business. Intamplare sau nu, pana la aceasta ora nu am avut nici un proiect care sa nu fi fost aprobat – numarul celor aprobate se apropie de doua cifre, restul aflandu-se (din motive independente de mine) inca in evaluare. Si ma opresc aici cu reclama mascata.

Cele mai comice situatii cu care m-am confruntat la inceput apareau odata cu intrebarea: “dar ai pe cineva… acolo?”. Mult timp asta a fost mentalitatea inclusiv in randul aplicantilor, intretinuta aritificial de… (si uite cum am ajuns la prima categorie de consultanti de care trebuie sa va feriti):

1. Consultantii-caracatita. Sunt cei care nu doar cunosc sistemul, dar sunt infiltrati adanc in el. Au tentaculele intinse pretutindeni si fiecare tentacul tine cate o maneta capabila sa “faca lucrurile sa mearga”. Suna fantezist? Desigur! Putem sa ii verificam? Nu prea. Si sincer, dupa ce am vazut ca proiectele se aproba si fara ei, nici ca mi-a pasat daca indruga baliverne sau chiar au vreo influenta asupra intregului proces. Oricum, la stressul pe care il indura evaluatorii si la rata lor de improspatare versus numarul celor care se lauda ca “stiu pe cineva” tind sa cred ca majoritatea bluff-eaza. Dincolo de reusita sau nu, acest gen de consultanti se remarca printr-un lucru: onorarii foarte mari, luate in avans, de multe ori “la negru”. Justificarea pe care o dau pentru aceste cerinte este ca trebuie hranite toate tentaculele, inainte de aprobare. Evident, in conditiile descrise, sumele sunt neeligibile in cadrul proiectului (imi place sa cred ca v-ati prins deja de asta)

…sa continuam enumerarea:

2. Consultantii-pescar. Incep direct cu un exemplu: ma suna in urma cu doi ani un domn cu accent puternic maghiar – “blabla, suntem de la Centrul de Elaborare Proiecte Unionale (CEPU) din Tg Mures, dorim sa va ajutam sa accesati fonduri… blabla”. Dupa mai multe intrebari la obiect, lucurile stateau in felul urmator: clientii care “muscau” plateau 10-20-30 de milioane pe an pentru a fi introdusi intr-o baza si a li se trimite mailuri cu oportunitati de finantare. Atat. Aaaa, consultanta? Aia vine peste, dupa. Asta da business! Au reusit (am gasit pe net dovezi despre asta) sa stranga o avere frumusica, vanzand informatii care sunt free si disponibile pe Internet. Si asemeni lor mai sunt multi altii

3. Consultantii-”premium”. Sunt fie prea mari si de succes, fie bluff-eaza, fie lipsiti de etica si rupti de realitate. Sunt cei care percep onorariu, procentual sau fix, in suma mare si inainte de aprobarea proiectului. Pentru ei treaba e simpla: vrei sa iti scriu proiectul? Te costa atat – unde atat am auzit ca poate sa fie chiar si 10% din valoarea in euro a unei sume cu 6 cifre. Ce e anormal in aceasta abordare? Ca, practic, ei in calitate de consultanti nu isi asuma (financiar vorbind) riscul unui eventual esec. Indiferent de rata de succes, de numele firmei si de experienta, riscul este normal sa fie impartit, cu atat mai mult cu cat un eventual esec depinde in mare masura (si) de efortul si calitatea consultantului. Era sa uit: unii cer bani si pentru analiza preliminara – sa iti spuna daca proiectul are sau nu oportunitati de finantare pe diverse axe, daca solicitantul e eligibil etc. Bleah!

4. Consultantii-ogar. Sunt slabi pentru ca alearga mult dupa hrana putina sau deloc. Ti-ar spune orice, numai sa roada si ei un os. De obicei, “orice”-ul asta inseamna ca iti vand in vorbe mai mult decat contractual, speculand usoara dezorientare a clientului. Concret, pe doi lei spun ca iti rezolva totul. Dar din cei doi lei unul sa il ia inainte, unul este “success-fee” (principiu corect, de altfel). De “success-fee” rezolva ei si partea de implementare (managementul de proiect), bonus. Ca sa iti dai seama ca pretul este de dumping si ca, de fapt, vei face cam singur tot ce tine de implementare este de ajuns sa raportezi suma ramasa pentru implementare la durata proiectului si sa te gandesti ce efort lunar poate sa acopere din partea consultantului… nemaivorbind de responsabilitatile aferente.

Nu exista padure fara uscaturi. La categoria asta ii includ pe cei patru pomeniti mai sus. Si totusi, exista speranta si am inceput sa intalnesc din ce in ce mai des modelul pe care eu il consider corect si dupa care ma ghidez. Pentru cel in cautare de consultant, check-list-ul ar trebui sa arate in felul urmator:

  • Experienta si expertiza. Este capabil consultantul sa imi raspunda la intrebari/nelamuriri/curiozitati/temeri etc legate de liniile de finantare? Mi-a facut, gratuit!, analiza de eligibilitate a solicitantului/activitatilor/cheltuielilor si e capabil sa imi raspunda la intrebarile pe aceasta tema? Pare sa stie despre ce vorbeste? (Eventual) A mai facut proiecte similare?
  • All-in-one. Este capabil si interesat sa se ocupe de toate aspectele care tin de consultanta (de la intocmirea dosarului la contractare si ulterior la implementare)? Este uneori dificil sa preiei un proiect in implementare facut de altcineva, fapt pentru care unele firme refuza acest lucru, asa ca recomand sa mergeti cu acelasi consultant da capo al fine.
  • Success-fee. Musai sa lucreze pe success-fee: s-a aprobat proiectul, iti meriti banii, altfel nu. Evident, aici sunt cateva exceptii si paranteze (ex: sunt cazuri in care neaprobarea nu poate fi imputata consultantului sau cazuri in care pe parcurs beneficiarul renunta la proiect), toate tratabile in termeni contractuali si de bun-simt, in mare ideea fiind ca riscul trebuie sa si-l asume si consultantul. Si pentru ca duratele de aprobare sunt mari (au fost si de 2 ani) si pentru ca nu toti consultantii sunt milionari excentrici, exista si o exceptie – un comision mic, platit pentru redactarea documentatiei si acoperirea cheltuielilor de pregatire a proiectului, platibil anterior depunerii sau la momentul ei. Acest comision de redactare poate fi sau nu deductibil din success-fee-ul proiectului.
    In cifre, lucrurile ar trebui sa arate cam asa (pentru un proiect, sa zicem, de 100.000 eur): aprox. 1000 – 1500 eur taxa de redactare, platibila in prima faza (nerambursabila, in cazul nefericit al neaprobarii proiectului; practic, aceasta este suma “riscata” de beneficiar). 4-6% success fee, platibili in momentul aprobarii proiectului spre finantare, din care eu scad de obicei suma primita pentru redactare. Undeva tot pe la 5-6% cheltuielile de implementare (managementul proiectului). Totalul nu ar trebui sa depaseasca 10%. Toate procentele se reduc pe masura ce marimea proiectului creste (la proiecte de peste 500.000 eur, de exemplu, consultanta pentru obtinerea finantarii ar trebui sa fie sub 2%).

Sumele reale sunt mai mici de atat – pe majoritatea programelor de finantare, cheltuielile cu consultanta sunt eligibile, beneficiarul suportand doar procentul de contributie proprie.

Concluzia mea, de practician: este un job fain, imi place. Nu ai timp sa te plictisesti si nu lasa loc la plafonare – azi inveti sa “construiesti” un pod (cu toata hora de avize aferenta), maine poate scrii un proiect pentru o ferma de struti. Responsabilitatile sunt mari, recompensele vin greu dar merita. Piata in domeniu, acum haotica, incepe sa dea semene de stabilizare si cred ca si rezultatele se vor face remarcate. In fond, despre asta ar trebui sa fie vorba – despre cum, cu totii, beneficiari-consultanti-evaluatori-etc, lasam sau nu ceva de valoare in urma.

Tags: , , , ,

 
2

A pastra

Posted by Allen on Jan 7, 2011 in ZiDeZi

A fost odata o vreme in care oamenii se iubeau mai mult. In care isi duceau dorul si isi trimiteau ganduri sa le tina de cald si de urat. Bunicii mei vin din acele vremuri.
Pe langa traditia de a sarbatori in familie orice eveniment, prilej de a aduna zeci de oameni in jurul mesei, intr-un apartament de bloc ce se umple de voie buna, bunicii mei pastreaza legatura, cu sfintenie, cu zeci de oameni ce le-au colindat sau intersectat viata. Si fac asta cu mare arta – isi folosesc an de an biletele numarate ce la ofera gratuitate pe tren, pentru a vizita te miri ce rude despre a caror existenta noi nici nu aveam habar; si-au pus si Romtelecom si RDS si au studiat care sunt cele mai avantajoase optiuni pentru a suna in America. Si fac toate astea cu o bucurie ce li se citeste pe chip si pe care o transpun in glas, oferind-o tuturor celor cu care vorbesc.
De Craciun ei scriu si primesc vederi. Desi au mobil si il folosesc, nu trimit sms (acelasi) la toata agenda. Pentru ca ei stiu sa comunice altfel. Pentru ca stiu ca anumiti oameni pe care ii intalnesti sunt un dar si stiu sa il pastreze. Si nu au nevoie de facebook pentru asta, desi folosesc conceptul, intr-o forma arhaica, de zeci de ani.

Bunicul meu este nascut in decembrie si a implinit de curand 80 de ani. Anul trecut si-a facut debutul in Internet (la cererea lui) iar acum primit cadou un webcam. De Craciun s-au conectat pe skype si au cantat colinde rudelor din America. Au incercat si au reusit sa se adapteze la tehnologie dar o folosesc pentru acelasi scop si cu aceeasi sensibilitate cu care scriu scrisorile. Mi-ar placea sa invat de la ei naturaletea si caldura cu care relationeaza cu oamenii, felul cinstit si deschis cu care ofera bunatate. Pentru mine, in materie de relatii interumane si sentimente conexe, ei sunt lectia de “a pastra”.

Multumesc, Omi! Multumesc, Mosu’!

Tags: , ,

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.