Prima poveste. Începutul.

Posted by Allen on Sep 12, 2012 in JurnalDeTată |

Motto: Ți se spune de mic că ești puternic. Că ești bărbat. Și vine o zi în care începi să îți redefinești toate astea.

Test: ce reprezintă imaginea alăturată?

punct

Daca ai răspuns “masca lui Darth Vader”, “un purice cu vată în urechi” sau “o supernovă”, probabil că poveștile ce vor urma nu te vor interesa, deocamdată. Du-te liniștit la bere cu băieții și revino aici când va fi cazul.

Celorlalți va recomand să citiți ceea ce voi scrie ca pe o experiență strict personală, din care simțiți-vă liberi sa extrageți zâmbete sau invățămimte, după pofta și nevoia proprie.

Începem?

Prima poveste: Începutul.
Era 30 decembrie. Eram prin oraș, agitație tipică pre-Revelion. Primesc un mesaj de la Crina: “vino cât poți de repede acasă, nu întreba de ce. Vino”. “Să fi pațit ceva? … Oare nu se simte bine?” – confuz și îngrijorat, conduc în grabă și ajung in 15 minute. Crina îmi deschide, vizibil transfigurată, mă ia de mână și mă duce în casă, unde îmi arata un bețigaș alb-albastru, cu două dungi roșii. Și, după cum ați intuit, nu era vorba despre un joc de Marocco.

Stop-cadru. Fie că v-ați pregătit (cazul nostru) pentru acest moment, fie că v-a “lovit” când nu tocmai vă așteptați, trăirile care te vor năpădi brusc în acele momente sunt imposibil de redat, chiar și pentru cei mai empatici dintre noi. Pentru mine a fost o succesiune de “uraaaaa, ce bucurie!”, “auăleu, ce trebuie să fac de-acum înainte?”, “în sfârșit, tată!”, “vom fi trei! Se va schimba ceva?”. Toate astea înghesuie în aceeași milisecundă, fără vreun răgaz de a căuta răspunsurile aferente.
Și mai e ceva, un sentiment egoist pe care nu il vei recunoaște niciodată, dar care îți va înflori imperceptibil în colțul gurii. Un soi de “yesss” de mascul care și-a imprăștiat sămânța în lume și și-a îndeplinit menirea ancestrală. Bravo ție – bucură-te o secundă, apoi concentrează-te pe EA.

Este bine să realizezi că nu ești singurul bulversat, partenera ta trece prin niște stări similare, la care se adaugă neliniștea transformărilor fizice ce vor urma și a vieții care deja crește în interior. Aveți voie sa plângeți de bucurie, să vă pupați, să dansați. Imediat după, noi am început să forfotim, căutând o modalitate de a confirma vestea. Remember, era 30 decembrie, pe la ora 18, unde să găsești un ecograf? Și cum să așteptăm până după Rev?
Cu noroc și ajutor dinspre prieteni am ajuns la Regina Maria, am facut cunoștință cu doamna doctor Mușetescu (care ne-a fost călăuză bună până la capăt) și am primit confirmarea, sub forma unui punct.
Ce mai știu de atunci este că, ieșind pe poarta spitalului, am chiuit amândoi, in plină stradă.

Next: Primul trimestru

Tags: , , ,

3 Comments

florin fugaru
Sep 16, 2012 at 9:40 am

Salut! Eu nu ma pricep atat de bine la vorbe… si am sa spun doar atat… simplu : Felicitari!! …Ah si inca ceva: eu am recunoscut din prima incercare, ceea ce reprezinta IMAGINEA! … Asta inseamna ca eu nu mai pot merge cu baietii la o bere?? :) )


 
Allen
Sep 17, 2012 at 2:59 am

:-) tu ești, deja, “în pâine”, normal că ai recunoscut. Despre beri, în alte postări. Oricum, surprins și bucuros să te “revăd” aici


 

[...] episodul anterior. Am aflat că voi fi tată, am primit și confirmarea, totul e clar. Am chiuit, am lăcrimat de [...]


 

Reply

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.