3

Fara minim(is) de bun simt. Despre batjocura

Posted by Allen on Aug 28, 2013 in Tara Fagaduintei

Avem de vreo cativa ani in Romania mult trambitatele “fonduri europene”, cu putinele avantajele si multele lor probleme. Un mare lucru bun in privinta lor este obligatia la transparenta, precum si ideea de accountability – auditarea din partea UE, care nu o data s-a lasat cu penalizari sau chiar blocaje la rambursare catre Romania a sumelor decontate catre beneficiari. Principalul vinovat de problemele identificate – evident, Statul Roman.

In cazul fondurilor UE, beneficiarii au de intocmit un intreg proiect de finantare, care include obiective, indicatori, rezultate asumate – neatingerea acestora se lasa cu retragerea partiala sau totala a finantarii. UE a dezvoltat o intreaga structura de formalizare si management pentru aceste fonduri, prin care incearca sa se asigure ca propriile prioritati sunt atinse. In cazul fondurilor UE, Romania este obligata sa implementeze acest sistem. Ah, si inca un aspect – beneficiarii sunt obligati sa asigure cofinantare, in cazul firmelor fiind pe la 30-50%.

In paralel, exista fondurile “de minimis”. Acestea sunt guvernamentale, adica Guvernul e liber sa defineasca regulile si mecanismele prin care le acorda. Si ce face Guvernul? Nu stabileste nimic din punct de vedere calitativ, impune o singura conditie (crearea de locuri de munca, vreo 7 la 200.000 eur pe 3 ani) si in rest da banii “la liber”. Si ca sa fie si mai frumos/ireal, nu exista cofinantare – vii, zici ce vrei sa iti cumperi (orice, mai putin masini inmatriculabile) si statul iti da TOTI banii. Apropos, mai crezi in Mos Craciun?
Nu exista sectoare prioritare, nu exista indicatori pe care sa ti-i asumi, nu exista conditii privind performanta de pana in prezent a aplicantului.

Sa zicem ca lucrurile astea nu or fi fost importante si ca, de bine, de rau, se vor crea vreo 3500 locuri de munca in urma cheltuirii a peste 100 milioane EUR de la buget (un soi de “cei mai scumpi bugetari”). Evident ca din banii astia nu se vor plati doar salarii, insa fiind “la liber” depinde doar de inteligenta, imaginatia si “muschiul” beneficiarului cum ii va prapadi, cu atat mai mult cu orice “schema” tip “imi iau un utilaj gratis” este posibila.

Optimistii spun ca economia duduie, ca Guvernul a gasit o gramada de bani cu care nu stia ce sa mai faca si s-a gandit sa ii incurajeze pe intreprinzatori, fara sa ii mai incurce cu birocratie, cu indicatori, cu cofinantari. Minunat.

Pesimistii spun ca treaba pute. Chiar rau. Argumente:

  • Cum de au aparut fondurile astea minunate, gratis si “la liber”, tocmai dupa un an electoral si inainte de un altul? Si nu se refera aici (ei, pesimistii) doar la capitalul de imagine, ci mai ales la finantarea unui sistem electoral in care nici un partid nu arata “pe bune” cine plateste cu adevarat tot circul de sute de milioane de euro.
  • Cum de, dupa ani de experienta cu depuneri online si gestionari de fonduri, Guvernul anunta initial ca depunerea se face dupa vechiul sistem, de stat cu scaunelul la coada la Registratura, doar pentru a descoperi ca “domnul din fata” a depus vreo 200 de dosare si – ghinion! – nu mai sunt fonduri si pentru tine? Presiunea din partea catorva firme si ONGuri au dus la “regandirea” sistemului si la depunerea online – un simulacru, similar cu povestea cu Registratura si scaunelul
  • Cum de au existat 3 amanari, 2 dintre ele in aceeasi luna, anuntate “de azi pe maine” (ex: inainte cu 2 zile de termenul initial de depunere)?
  • Cum de, in 2013, sistemul online nu permite gestionarea catorva mii de cereri simultane? Si nu la nivel de timpi mai lungi de raspuns, ci de (aparenta) blocare totala a serverului?
  • De ce sistemul avea un pas intermediar de acces in formular? Singurul mod de a-l accesa pentru “prostime” a fost: Pagina principala a siteului -> pagina cu 3 butoane (din care unul inactiv pana la 8:30) -> Formular (care avea si el check de activare). Bulucul s-a produs la pagina cu 3 butoane, care, aparent, nu a facut fata unui numar prea mare de solicitari, cel mai frecvent lumea neajungand in formular. Cei care, totusi, au reusit sa ajunga in formular, dupa ce s-au completat datele si au apasat “Trimitere” au primit mesaj de eroare, fara a fi inregistrati. Ce zic pesimistii? Ca daca erai “baiat destept si cu relatii” stiai direct linkul catre Formular (care era si explicit, pagina deMinimis.html) si il accesai fara sa stai la coada “la buton”. Daca erai chiar foarte destept, aveai formularul de-a gata si doar il trimiteai. Nemaivorbind ca daca aveai acces la server puteai sa te joci de-a blocajul cu prostimea si sa inregistrezi ce aveai chef. Primele liste cu aplicanti au putut fi accesate pe site doar dupa ora 9:00, in conditiile in care la 8:35:41 cica s-au terminat fondurile si ultima inregistrare din lista e la 8:35:54
  • Cum au reusit vreo 30 dintre cei din lista sa trimita de doua ori proiectul (unul chiar de 3 ori), in conditiile in care pentru orice “muritor” a fost un challenge macar sa ii apara Formularul, nu mai vorbesc despre trimitere? Oamenii cu care am discutat si nu au reusit sunt, ca si mine, consultanti caliti prin precedente depuneri (POSCCE si altele), care stiu cum sa isi maximizeze sansele – multe conexiuni, multe calculatoare, multe instante de browser, timpi aproape de zero secunde in completarea formularelor. Totusi, nu au reusit, cu instrumentele “prostimii”

Au mai fost scandaluri pe teme similare. Se vede insa treaba ca, intre timp, au invatat sa “manareasca” depunerile online incat sa para ok. La precedentul scandal se vorbea despre o ancheta – nu am auzit nimic despre rezultatele ei. Atunci era vorba de fonduri UE, exista ideea de control “de mai sus”. Aici sunt curios daca va face cineva un studiu privind cine sunt beneficiarii, cine au fost consultantii care au obtinut finantarile astea. Pentru ca ideea de “audit” si “accountability” lipseste in cazul fondurilor guvernamentale.

Consultant fiind, am refuzat de la inceput sa imi amagesc clientii cu aceste fonduri. Am vrut sa depun un singur proiect, “de suflet”, pentru care perspectiva efortului in zadar nu a fost deranjanta (nu am luat bani). Nu a mers, nu-i bai. Insa ar fi mai curat si cinstit daca, in loc de un server aparent blocat, am fi primit fiecare dintre solicitanti cate un numar de ordine – macar sa stiu ca nu am fost destul de rapid la click si am numarul 15.000, sa merg sa ma mai antrenez la mouse, decat asa…

Daca ai gustat si tu din placerea minimisului de azi, cu succes sau nu, iti recomand sa completezi chestionarul celor de la Structural Consulting Group. Poate invatam ceva cu totii.

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.