Ce cauta o pisica pe Internet…
… si, mai ales, ce gaseste! 1.070.000 rezultate pentru acest cuvant “prea lung”? Google rulz!

Ganduri, lecturi, sport si vise…
… si, mai ales, ce gaseste! 1.070.000 rezultate pentru acest cuvant “prea lung”? Google rulz!

La Brasov a venit toamna. Caloriferele stranuta, stolurile au plecat, Harun tragea semne pana mai ieri ca intra in hibernare. Pana mai ieri, pentru ca in ziua cu pricina am lasat-o prin curte sa se bucure, cat mai poate, de Soare… si dusa a fost.
Cred ca eu pot sa fiu subiectul noului banc cu ardeleni, dupa cel cu melcul (il stiti – ardeleanul care nu putea sa prinda melcul pentru ca “tzushti, fugea!”) – mie mi-a fugit testoasa! Inca exista sperante sa o recuperam (e “wanted” prin cartier), dar fapta ramane. Cum a fost posibil? Gardul si asa subrezit avea o spartura blocata de o piatra de pavaj (nu cea din poezia lui Sorescu, alta). Am gasit piatra dizlocata si broasca lipsa si cum pietrele au o ditamai lehamitea de a o lua din loc singure – ghici carapace unde?
Dar asta nu este singura schimbare legata de vietati. Sa enumar:
Gata. Plec spre casa, sa particip la operatiunile de recuperare ale lui Harun. Refuz sa cred ca a luat-o la sanatoasa, ceva imi spune ca a fost rapita.
Ea este Harun, o ţestoasă de uscat. Ar putea să fie la fel de bine şi “el”, pentru că sexul ţestoaselor rămâne o necunoscută pentru mine. Totuşi, după fineţe şi timiditate pare a fi o “ea”.
Harun “vorbeste” româneşte. Harun a dat Munţii Măcin pentru piscuri mai înalte. Momentan îşi antrenează picioruşele prin sufragerie, dar urmează să ajungă în Munţii Făgăraş cu prima ocazie.
Când dă de iarbă, Harun e mai ceva că Usain Bolt.
Titi este un Erinaceus concolor. Adicătelea o frumuseţe de arici.
Întorcându-ne de la Botoşani, de-abia plecaţi din urbea moldavă, văd un smoc în mijlocul şoselei. Îl evit cu un gest reflex şi abia apoi mă dumiresc şi îi spun Crinei: “Ai vazut ariciul?”. Normal că ne-am întors, am dirijat traficul, am convins ghemul de ace să urce într-un sac, miraculos postat pe marginea şoselei, la doar 2 metri distanţă… şi am plecat toţi 3 spre Braşov.
Titi e sperios (încă). Titi locuieşte în hol şi îi plac pantofii. Titi e activ noaptea şi ţeapăn ziua. Titi s-a autoblocat în prima noapte în mâneca windstopperului meu de concurs – am realizat drama lui dupa aproape 24 de ore, când am văzut că nu mai vrea să coboare defel, deşi noaptea venise deja. Am rezolvat problema prin scuturarea bluzei şi am devenit, pentru a doua oară, salvatorul lui Titi!
Chiar acum când scriu (e 1 noaptea), din hol se aud zgomote ciudate – e Titi, mănâncă pofticios croanţe de pisici.








Veşti noi din Împărăţie – continuăm numărătoarea.
Capitolul I
Povestea debutează clasic – eram prin curte când îmi călcă hotarul arătarea de mai sus. Cu atitudine princiară şi tupeu ieşit din comun, a intrat în hol şi a început să hăpăie mâncarea distinşilor domni Ţîlă şi Komoku. Vizita a fost scurtă – trebuind să plec, la întoarcere dispăruse, motiv să îl suspectez pe Ţila şi a lui burtă veşnic umflată, în care şi-ar putea găsi adăpost şi o întreagă familie de orci.





Capitolul II
(după vreo două zile…) Stăteam în sufragerie, cu uşile deschise întru libertatea neamului felin. Aud mârâit de Komoku în preajmă şi când mă uit – surpriză! “Peticita” revenise, dar nu singură – îl adusese şi pe Prinţul Consort. Continuarea a fost naturală: împrietenire rapidă cu vechii locatari, atribuirea de identitate – Akira pentru “peticita” şi Atari pentru “ţigan”, scene duioase cu cuplul A&A care nu poate să doarmă decât îmbrăţişat, cu el sugând-reflex şi ea plină de toleranţă şi de instincte materne… I-a văzut şi John-veterinarul, care şi-a făcut cruce (de fiecare dată am mers la el cu altă pisică) şi apoi i-a vaccinat. Ulterior, toată populaţia felină a fost împroprietărită cu suprafaţa curţii, Palatul devenind neîncăpător.


Copyright © 2010 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.