Cireşe
Ziua aceasta are gust de cireşe – negre, albe, “de Buzău”, pietroase, amare sau mici şi câte 4-5 într-un ciorchine… cireşe!
Aşa cum japonezii au o perioadă din an (Sakurazensen) în care se bucură de frumuseţea florilor de sakura (cireş japonez), prin obiceiul numit hanami şi dedicat, pur şi simplu, privitului florilor, aşa am şi eu o zi pe an dedicată cireşelor – astăzi, 3 iunie.
Îmi pun scufia de etnolog şi dezleg misterul în cele ce urmează.
…se întâmpla prin ‘83-’84, când, urmat de o ciurdă de gradiniţişti, ridicam praful şi chiotele până la cer, prin Parcul Central, cu cireşe-perechi în urechi
…se întâmpla în ‘86, când am avut cireşe şi glazură de ciocolată (am şi poze!)
…se întâmpla în fiecare an, fix pe 3 iunie, când ajungeam acasă şi eram întâmpinat cu un castron plin… sau, mai târziu, în liceu, când tata mă întâmpina cu “te-am aşteptat… ţi-am luat cireşe, sunt în frigider”
…se întâmplă în fiecare an, când le mănânc cu pofta cu care mi-aş retrăi copilăria şi când trec să îi las şi lui câteva.
Ziua mea are gust de cireşe.