0

Consultanta “made in Romania” (sau cum statul omoara antreprenoriatul, cu 12.5 milioane de euro)

Posted by Allen on Apr 28, 2011 in Tara Fagaduintei

2011 continua linia trasate de 2010 in privinta lansarilor masive de apeluri pentru proiecte pe liniile de finantare care inca dispun de fonduri. Nimic surprinzator, dat fiind ca pana in 2013 ar trebui sa se finalizeze contractarea pe toate sumele alocate, precum si o buna parte din decontari.

PNDR (Programul National de Dezvoltare Rurala) este, in aceasta perioada, unul dintre programele cele mai active in lansarea de apeluri. Bucurie si zarva mare atat printre potentialii beneficiari (agricultori, fermieri etc) cat si in randul consultantilor.

Experienta mea pe PNDR a fost una restransa la masura 125 – modernizarea exploatatiilor agricole si forestiere – si adaugand la ea impresiile personale dupa studierea ghidurilor de finantare aferente altor masuri a rezultat o parere buna, de program solid, construit pe baza studiilor si a experientei acumulate in urma apelurilor anterioare. Dintre toate liniile de finantare, dosarele pe PNDR sunt printre cele mai sofisticate – multe conditii, multe documente, multe criterii de punctaj, multe constrangeri ce au legatura cu realitatea implementarii unor astfel de proiecte.

Cam atat cu partea pozitiva.

S-a anuntat un apel pe masura 141 – sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenta. Foarte frumos, mai ales ca si cunosc potentiali beneficiari. Sumele sunt mici, proiectele sunt destul de laborioase, dar nu sunt de lepadat. Bomba a picat insa in urma cu aproximativ o saptamana: MADR si APDRP (organismele care fac managementul acestor fonduri) au decis sa ofere consultanta gratuita fermierilor pentru accesarea acestor fonduri. Si nu oricum: prin atribuirea a sapte contracte catre doua firme din Bucuresti (ROMAIR Consulting si RGIC Consultanta), pentru un total de 12.5 milioane de euro!!!

Nu vreau sa ma leg de licitatia in sine si de cele doua firme (cine vrea, sa sape pe Google). Ce mi se pare aiurea este intregul pricipiu: pe o piata efervescenta a consultantei tu, ca stat, vii si cheltui 12.5 milioane din bani europeni si nationali ca sa inchizi o felie mare si sa o dai catre doi rechini. Nu conteaza ca proiectele care vor fi depuse sunt multe si mici (asta e problema mea de consultant, daca renteaza sa le scriu sau nu), conteaza strict gestul. Acela de a-mi lua mie, consultant, painea de la gura. Total neconcurential, adica monopolist.

Pe langa aspectul acesta, discutabila este si oportunitatea unei astfel de decizii. In anunt se mentioneaza ca sunt vizati 50.000 de fermieri din toata tara. Apelul urmeaza sa fie lansat in iulie. Firmele beneficiare ale celor 7 contracte sunt ambele in Bucuresti. Cati dintre cei 50.000 de potentiali beneficiari credeti ca vor ajunge sa traga pe bune foloase din aceasta “consultanta gratuita”? Si in cazul apoteotic in care ar da buluc toti cei 50.000 de Morometi, cu personalul, in Bucuresti, pentru a apela la serviciile gratuite, cam cati consultanti ii vor astepta si le vor scrie proiectele de finantare? Nu mai vorbesc de calitatea proiectelor si a planurilor de afaceri (care nu pot fi altfel decat trase “la xerox”) si de cum se va face diferentierea in cazul in care cererea va excede disponibilul.

Dincolo de toate astea, ma ia groaza daca ma gandesc ca astfel de practici ar putea fi replicate si pe alte programe. Ar insemna moartea antreprenoriatului in piata de consultanta si constrangerea firmelor mici sa subscrie la mamutii din domeniu. Si, totodata, fonduri uriase de dat la calup catre cine merita.

“- Alo, Consiliul Concurentei?”

Tags: , , , , ,

 
6

Fonduri Europene (3) – Consultantii

Posted by Allen on Jan 25, 2011 in Tara Fagaduintei

Intr-o tara debusolata, care dispune (doar) teoretic de actuala transa de fonduri europene incepand din 2007, dar care a catadicsit sa isi aprobe cadrul operational si sa il faca functional doar prin 2008, care a ajuns in 2010 sa finalizeze procesul de evaluare al unor proiecte depuse in 2008 si care abia acum trambiteaza cheltuirea vestitelor fonduri drept “prioritate nationala”, pe scurt – intr-o lume usor aberanta si haotica, nici piata de consultanta in domeniu nu avea cum sa fie mai breaza.

Mi-am inceput aventura in Tara Fagaduintei intr-o vreme in care putini vorbeau despre fonduri (si acestia doar in soapta), totul era invaluit in mister iar consultantii erau niste fapturi ce traiau intr-un univers paralel, greu accesibil. La acea vreme conduceam un departament de software si eram interesat sa aflu mai multe despre aceste oportunitati de finantare (atat pentru noi cat si pentru potentiali parteneri sau clienti). La intrebarile puse in stanga si in dreapta raspunsurile erau confuze: “stiu pe cineva, dar este foarte greu de ajuns la el… plus ca nu e ieftin si trebuie sa ii dai o parte din bani la negru”. Dupa cateva luni lipsite de rezultat, am tras concluzia ca trebuie sa ne descurcam singuri si m-am pus pe invatat. De atunci si pana acum am trecut prin: cereri de finantare, studii de fezabilitate (da, atat pentru constructii cat si pentru soft), analize peste analize cost-beneficiu, planuri de afaceri, planuri de marketing, devize, proiecte tehnice si cate si mai cate. Am lucrat in proiecte pe POR, PODCA, POSCCE, PNDR, Transfrontalier, atat ca angajat cat si ca freelancer sau ca proprietar de business. Intamplare sau nu, pana la aceasta ora nu am avut nici un proiect care sa nu fi fost aprobat – numarul celor aprobate se apropie de doua cifre, restul aflandu-se (din motive independente de mine) inca in evaluare. Si ma opresc aici cu reclama mascata.

Cele mai comice situatii cu care m-am confruntat la inceput apareau odata cu intrebarea: “dar ai pe cineva… acolo?”. Mult timp asta a fost mentalitatea inclusiv in randul aplicantilor, intretinuta aritificial de… (si uite cum am ajuns la prima categorie de consultanti de care trebuie sa va feriti):

1. Consultantii-caracatita. Sunt cei care nu doar cunosc sistemul, dar sunt infiltrati adanc in el. Au tentaculele intinse pretutindeni si fiecare tentacul tine cate o maneta capabila sa “faca lucrurile sa mearga”. Suna fantezist? Desigur! Putem sa ii verificam? Nu prea. Si sincer, dupa ce am vazut ca proiectele se aproba si fara ei, nici ca mi-a pasat daca indruga baliverne sau chiar au vreo influenta asupra intregului proces. Oricum, la stressul pe care il indura evaluatorii si la rata lor de improspatare versus numarul celor care se lauda ca “stiu pe cineva” tind sa cred ca majoritatea bluff-eaza. Dincolo de reusita sau nu, acest gen de consultanti se remarca printr-un lucru: onorarii foarte mari, luate in avans, de multe ori “la negru”. Justificarea pe care o dau pentru aceste cerinte este ca trebuie hranite toate tentaculele, inainte de aprobare. Evident, in conditiile descrise, sumele sunt neeligibile in cadrul proiectului (imi place sa cred ca v-ati prins deja de asta)

…sa continuam enumerarea:

2. Consultantii-pescar. Incep direct cu un exemplu: ma suna in urma cu doi ani un domn cu accent puternic maghiar – “blabla, suntem de la Centrul de Elaborare Proiecte Unionale (CEPU) din Tg Mures, dorim sa va ajutam sa accesati fonduri… blabla”. Dupa mai multe intrebari la obiect, lucurile stateau in felul urmator: clientii care “muscau” plateau 10-20-30 de milioane pe an pentru a fi introdusi intr-o baza si a li se trimite mailuri cu oportunitati de finantare. Atat. Aaaa, consultanta? Aia vine peste, dupa. Asta da business! Au reusit (am gasit pe net dovezi despre asta) sa stranga o avere frumusica, vanzand informatii care sunt free si disponibile pe Internet. Si asemeni lor mai sunt multi altii

3. Consultantii-”premium”. Sunt fie prea mari si de succes, fie bluff-eaza, fie lipsiti de etica si rupti de realitate. Sunt cei care percep onorariu, procentual sau fix, in suma mare si inainte de aprobarea proiectului. Pentru ei treaba e simpla: vrei sa iti scriu proiectul? Te costa atat – unde atat am auzit ca poate sa fie chiar si 10% din valoarea in euro a unei sume cu 6 cifre. Ce e anormal in aceasta abordare? Ca, practic, ei in calitate de consultanti nu isi asuma (financiar vorbind) riscul unui eventual esec. Indiferent de rata de succes, de numele firmei si de experienta, riscul este normal sa fie impartit, cu atat mai mult cu cat un eventual esec depinde in mare masura (si) de efortul si calitatea consultantului. Era sa uit: unii cer bani si pentru analiza preliminara – sa iti spuna daca proiectul are sau nu oportunitati de finantare pe diverse axe, daca solicitantul e eligibil etc. Bleah!

4. Consultantii-ogar. Sunt slabi pentru ca alearga mult dupa hrana putina sau deloc. Ti-ar spune orice, numai sa roada si ei un os. De obicei, “orice”-ul asta inseamna ca iti vand in vorbe mai mult decat contractual, speculand usoara dezorientare a clientului. Concret, pe doi lei spun ca iti rezolva totul. Dar din cei doi lei unul sa il ia inainte, unul este “success-fee” (principiu corect, de altfel). De “success-fee” rezolva ei si partea de implementare (managementul de proiect), bonus. Ca sa iti dai seama ca pretul este de dumping si ca, de fapt, vei face cam singur tot ce tine de implementare este de ajuns sa raportezi suma ramasa pentru implementare la durata proiectului si sa te gandesti ce efort lunar poate sa acopere din partea consultantului… nemaivorbind de responsabilitatile aferente.

Nu exista padure fara uscaturi. La categoria asta ii includ pe cei patru pomeniti mai sus. Si totusi, exista speranta si am inceput sa intalnesc din ce in ce mai des modelul pe care eu il consider corect si dupa care ma ghidez. Pentru cel in cautare de consultant, check-list-ul ar trebui sa arate in felul urmator:

  • Experienta si expertiza. Este capabil consultantul sa imi raspunda la intrebari/nelamuriri/curiozitati/temeri etc legate de liniile de finantare? Mi-a facut, gratuit!, analiza de eligibilitate a solicitantului/activitatilor/cheltuielilor si e capabil sa imi raspunda la intrebarile pe aceasta tema? Pare sa stie despre ce vorbeste? (Eventual) A mai facut proiecte similare?
  • All-in-one. Este capabil si interesat sa se ocupe de toate aspectele care tin de consultanta (de la intocmirea dosarului la contractare si ulterior la implementare)? Este uneori dificil sa preiei un proiect in implementare facut de altcineva, fapt pentru care unele firme refuza acest lucru, asa ca recomand sa mergeti cu acelasi consultant da capo al fine.
  • Success-fee. Musai sa lucreze pe success-fee: s-a aprobat proiectul, iti meriti banii, altfel nu. Evident, aici sunt cateva exceptii si paranteze (ex: sunt cazuri in care neaprobarea nu poate fi imputata consultantului sau cazuri in care pe parcurs beneficiarul renunta la proiect), toate tratabile in termeni contractuali si de bun-simt, in mare ideea fiind ca riscul trebuie sa si-l asume si consultantul. Si pentru ca duratele de aprobare sunt mari (au fost si de 2 ani) si pentru ca nu toti consultantii sunt milionari excentrici, exista si o exceptie – un comision mic, platit pentru redactarea documentatiei si acoperirea cheltuielilor de pregatire a proiectului, platibil anterior depunerii sau la momentul ei. Acest comision de redactare poate fi sau nu deductibil din success-fee-ul proiectului.
    In cifre, lucrurile ar trebui sa arate cam asa (pentru un proiect, sa zicem, de 100.000 eur): aprox. 1000 – 1500 eur taxa de redactare, platibila in prima faza (nerambursabila, in cazul nefericit al neaprobarii proiectului; practic, aceasta este suma “riscata” de beneficiar). 4-6% success fee, platibili in momentul aprobarii proiectului spre finantare, din care eu scad de obicei suma primita pentru redactare. Undeva tot pe la 5-6% cheltuielile de implementare (managementul proiectului). Totalul nu ar trebui sa depaseasca 10%. Toate procentele se reduc pe masura ce marimea proiectului creste (la proiecte de peste 500.000 eur, de exemplu, consultanta pentru obtinerea finantarii ar trebui sa fie sub 2%).

Sumele reale sunt mai mici de atat – pe majoritatea programelor de finantare, cheltuielile cu consultanta sunt eligibile, beneficiarul suportand doar procentul de contributie proprie.

Concluzia mea, de practician: este un job fain, imi place. Nu ai timp sa te plictisesti si nu lasa loc la plafonare – azi inveti sa “construiesti” un pod (cu toata hora de avize aferenta), maine poate scrii un proiect pentru o ferma de struti. Responsabilitatile sunt mari, recompensele vin greu dar merita. Piata in domeniu, acum haotica, incepe sa dea semene de stabilizare si cred ca si rezultatele se vor face remarcate. In fond, despre asta ar trebui sa fie vorba – despre cum, cu totii, beneficiari-consultanti-evaluatori-etc, lasam sau nu ceva de valoare in urma.

Tags: , , , ,

 
2

Fonduri Europene (2) – Solicitantii

Posted by Allen on Oct 4, 2010 in Tara Fagaduintei

Revin cu inca un capitol al Povestilor din Tara Fagaduintei. Astazi – solicitantii. Desi prin documentatii ei sunt referiti drept beneficiari, prefer sa ii adresez in acest fel deoarece putini dintre cei care intra in aceasta categorie ajung sa si beneficieze de vreo finantare.

Cine sunt ei? Ei sunt “descurcaretii”. Sunt cei care “au auzit ca exista” si, in consecinta, VOR. Din pacate, nimic dincolo de aceasta conjugare a verbului “a vrea” – nu tu expertiza, nu tu resurse, nu tu plan de afaceri, (de cele mai multe ori) nu tu idei – pe astea se asteapta sa i le dai tu.

Exemplu (REAL – daca nu ma credeti puteti sa verificati linkul http://www.fonduri-structurale.ro/forum/viewtopic.php?t=1577, a treia postare):

“(…) vreau sa imi deschid si eu o afacere gen gradinita,service auto sau un fast food cu pizza la metru si mancaruri traditionale din alte tari. CE pasi am de urmat ? Sunt din Navodari sunt o femeie la 30 de ani cu 2 copii si vreau sa fac ceva pentru tara noastra dar si pentru bunastarea familiei mele….am vreo sansa sa o iau de la zero stiind ca nu am nici un ban de inceput?”

Gen gradinita, service si pizza? Dar croitorie, nu? Nici statie de compostat deseuri? Ca poate scriem ceva integrat, are mai multe sanse! :-)

Cand te confrunti cu o asemenea abordare nici nu stii daca sa razi sau sa te iei cu mainile de cap. Mai trist este ca genul acesta de atitudini apar la toate nivelurile si diversi “orientati” trantesc eoliene sau gropi de gunoi ecologice pe te miri unde, fara a avea habar cu ce se mananca. Iar problemele cauzate de lipsa expertizei se vor vedea in timp.

Un alt exemplu. Proiect depus si aprobat, pentru integrarea sociala a minoritatii bronzate. Beneficiarul, avand conexiuni intr-un sat cu minoritate majoritara, si-a propus sa le faca buletine unui numar de X adulti. Indicatori cuantificabili, proiect eligibil, rezultate care dau bine in cifre… normal ca s-a aprobat! Surpriza a venit la implementare – toti membrii “publicului tinta” aveau, bine-mersi, carti de identitate! Cum asa? Simplu – nevoie “identificata” la birou, de catre un consultant cu penita maiastra, indicatori construiti tot asa, nici o legatura cu realitatea.

Evident, exista si consultantii care sa le scrie proiectele acestor solicitanti. Si sa le ia banii. Despre ei, poate in alt episod…

Tags: , , ,

 
2

Fonduri Europene (partea 1)

Posted by Allen on Sep 28, 2010 in Tara Fagaduintei

(Am decis sa incep un foileton cu povesti din Taramul Fagaduintei aka Tara-in-care-toti-alearga-dupa-Fonduri-Europene, spatiu semi-alegoric in care imi petrec buna parte din zile de vreun an incoace, luptandu-ma cu balaurii si imblanzind zmeii cu sabia de consultant)

De ceva vreme, dar mai ales de cand cu trambitata criza, lumea vorbeste tot mai mult de fondurile europene. Fie ca legam de ele sperantele in salvarea economiei noastre, fie ca le privim cu ochi indoielnici ca pe o fata morgana, cu totii am auzit macar despre existenta lor.

Anul 2010 a adus din partea guvernantilor decizii controversate si multa agitatie. Incercand sa contracareze impactul negativ, mesajele menite sa dea sperante de mai bine s-au axat pe o idee principala: atragerea de fonduri. Prioritate nationala, gura de oxigen, motorul redresarii si al dezvoltarii ulterioare, alfa si omega, panaceu universal – totul urmeaza a se rezolva cu fonduri de la Uniune. Insusi Boc a trambitat in repetate randuri acest mesaj.

Acum, sa vedem cum arata lucrurile in practica, in privinta “prioritatii”.

In 2008, spre final, s-a deschis un apel de proiecte pentru companii (IMMuri), pentru dezvoltare de e-commerce. Am un prieten care a depus un proiect. Se estima ca prin martie-aprilie va veni raspunsul evaluarii. Pauza. Lunga pauza. In acest context, orice companie cu nevoi “pe bune” si ancorata in realitate (si nu in Taramul Fagaduintei) renunta neoficial sa mai astepte si cu cat “arde” mai tare cu atat mai repede isi rezolva investitia din resurse proprii…
… dar Surpriza! Cand nici nu te (mai) astepti, adica prin martie 2010, vine scrisorica – proiectul depus, de bun ce a fost si de reale si stringente ce sunt nevoile prezentate, s-a aprobat spre finantare! Adica la aproape un an si jumatate de la depunere! Buuun, tras aer in piept, dat de baut la prieteni, regandit “cum facem, ca s-a schimbat contextul, intre timp a cam si aparut online e-commerce-ul care urmeaza a fi realizat”… etc. Si mai trec doua luni – nici un semn de la Autoritatea de Management, care trebuia sa cheme beneficiarul la semnarea contractului. Intr-o buna zi de mai (2010) prietenul meu, mai nerabdator din fire, isi ia inima in incisivi si da un telefon “la Minister”.

Prietenul: “S-a aprobat?”
Ministerul: “Da, s-a aprobat”
P: “Si ce urmeaza?”
M: “Urmeaza sa va chemam la semnarea contractului”
P: “… cand?”
M: “Nu va putem spune o data certa”
(…) schimb de replici, scormonit dupa detalii in capul interlocutorului de la Minister, pana cand se pune degetul pe cauza (…)
M: “Sincer sa fiu, de ceva vreme avem o problema – nu mai avem tonner la imprimanta si fondurile ne sunt blocate (cu criza), iar fara tonner nu putem sa listam contractele”
P: “Si daca venim noi la dumneavoastra, cu imprimanta noastra, putem rezolva semnarea contractului in zilele urmatoare?”
M: “Desigur”

Stiu, halucinant. Nu, nu era la misto, interlocutorul parea vadit jenat de situatie (cel putin asa garanteaza amicul, om respectabil de altfel). Asa-i cu prioritatile nationale si cu blocajele la nivel de middle-management. De cealalta problema (evaluatorii si existenta lor total paralela cu timpul terestru) vom mai rade si cu alte ocazii…

Am incalecat pe-o sa… (va urma)

Tags: , , ,

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.