3

A doua poveste. Primul trimestru – de la punct la “mingiucă”

Posted by Allen on Sep 16, 2012 in JurnalDeTată

Din episodul anterior. Am aflat că voi fi tată, am primit și confirmarea, totul e clar. Am chiuit, am lăcrimat de bucurie, ne-am îmbrățișat. Ce urmează?

mingiuca

Faza a doua aș numi-o “tu îți dai seama?”. Asta pentru că, pe de o parte, Crina îmi punea, fără să exagerez (prea mult), de o sută de ori pe zi întrebarea asta – “Allen, tu îți dai seama? O să avem un BEBELUȘ!!!” (după care, imediat, tot ea răspundea, de fapt, pentru amândoi: “nu, nu îți dai seama!”). Pe de altă parte însă, instantaneu după ieșirea de la ecograf și chiotul de rigoare, mintea mi-a fost invadată de un noian de gânduri, câte și mai câte, lucru care nu face altceva decât să demonstreze, dacă mai era necesar, dreptatea Crinei: nu îmi (și nu prea NE) dădeam seama.

Câteva exemple din noianul de atunci:
- “oare va fi băiat sau fetiță?”
- “cum va arăta? Cu cine va semăna?”
- “oare vom reuși să ne înțelegem cu el/ea? oare va fi răsfățat/ă?”
- “mai participăm împreună la Naționalele de Mixt Dublu (n.r.: de curling) sau nu vom mai putea?”
- “auăleu… decembrie… 12… și cu 9… hmmm… septembrie… chiar înainte de Europene. E bine, vom merge toți 3 în Turcia!”
- “oare trebuie să ne luăm o mașină mai mare, acum?”
- “oare când va trebui să amenajez mansarda, să aiba copilul propria cameră? Eee, cred ca mai încolo”
- “trebuie să îmi cresc businessul acum, dar trebuie să păstrez mult timp pentru familie. Voi fi mai eficient!”
- “pe cine și când anunțăm?”
… etc.

După cum se vede, o parte mare încă era ocupată de pasiuni (curling) și de muncă.
Vei vedea că, dacă în gândurile legate de voi, ca familie, sentimentele sunt de bucurie (legate de viitoarea materializare si existență împreună cu bebelușul) sau de grijă (legate de viitorul rol de părinte), adică sentimente pozitive și combinate cu nerăbdarea, în restul gândurilor, cele legate de pasiuni sau carieră, sentimentele tind să devină dușmănoase – frică (”auăleu…”), poate chiar groază, respectiv amânare sau negare (”mai vedem…” sau “au mai avut și alții copii, no big deal, nimic nu se schimbă”).

Partea bună este că nimeni nu îți cere să iei acum, brusc și pe loc, decizia referitoare la cum îți vei schimba (sau, mai bine zis, adapta) viața. La spital ți se dă ecografia și fără să îți iei acest angajament. Astfel că mai ai câteva luni (vreo 3, să zicem) pentru a te acomoda și a te convinge.
La modul real, cât și cum se vor produce aceste schimbări va fi strict decizia ta, respectiv a voastră. Daca ții morțiș, probabil că vei putea să lucrezi, în continuare, ca un salahor, tot restul vieții. Sau să ieși seară de seară în cluburi, “cu băieții”. În fond, este strict o problemă de priorități, iar tu ești “The Big, Alpha, Male”, tu faci Soarele să se învârtă. Este bine însă să conștientizezi că orice decizie vei lua, ea va influența atat relația cu partenera ta, cât și ce vei reprezenta pentru copilul tău.

Este bine de știut că nici EA nu prea știe ce se întâmplă și la ce să se aștepte (premiză: este primul copil pentru amândoi). Astfel încât, dintr-o inconștiență echivalentă cu a ta și dintr-o generozitate fără margini, va mai continua, o vreme, să îți alimenteze “filmele” din cap. Probabil îți va spune că toate planurile rămân in picioare, că vacanța pe care o visai, fie ea pe munte sau în deltă (sau vreun “crucial” campionat de curling, în cazul meu), va fi posibilă, eventual in 3. E bine să înțelegi asta și ulterior să nu te agăți de reproșul “dar ai zis că…”, pentru că nu știe ce zice și este, prin urmare, irelevant.

Paranteză. Pentru mine, familia și copiii sunt în centrul sferei de lucruri esențiale pentru viața asta. Un soi de loc geometric în care vreau să îmi fac culcuș, să respir și să râd. Adicătelea sunt un soi de extremist în a renunța la orice, pentru o viață fericită de familie. (mă distrez un pic imaginându-mi gândurile tale: “fraaaateeee, ești sub papuc!” sau “moșule, pesemne ești vreun plicticos pe care nu-l cheamă băieții la bere”. Funny, dar, de fapt, este strict o problemă de opțiune personală). Și chiar și în condițiile astea, nu m-am putut opri singur din a plănui aberații irealizabile.

Ce altceva mai caracterizează aceste prime 3 luni de sarcină?
- EA va începe să doarmă oricât de mult i se va permite. Și este bine să se odihnească, ajut-o dacă îți va sta în putere
- vor apărea grețurile și stările de rău, uneori cu vomă. La astea, nu prea ai multe de făcut, noi am reușit cumva să râdem împreună de ele, spre final. E bine de știut că trec, de obicei, după acest prim trimestru și că, în majoritatea cazurilor, se manifestă dimineața (deși, la noi, au fost seara)
- sunt cele mai riscante luni, din perspectiva evoluției sarcinii. Riscul de pierdere după aceste luni scade exponențial. Prin urmare, adio activități care implică efort fizic susținut sau risc de șocuri/căderi. Pentru noi, adio vacanță la schi, de fapt adio schi de-a binelea, pentru Crina. Mi-a cam dat peste cap strategiile legate de dezvoltarea abilităților încă din perioada intra-uterină.

Ce e distractiv să faceți?
- să găsiți (și sunt destule) resurse de informare despre cum evoluează “punctul” în această perioadă. E fain să descoperi cum un bob de piper are ochi și inimă, cât a mai crescut, când și cum începe să perceapă ce se întâmplă prin jur etc. Și e fain să trăiești momentele respective în doi… și un pic
- să faceți un plan de a anunța rudele/prietenii/facebookul :-) Altfel, riscați să supărați vreo mătușă, care a aflat doar din news feed despre marea veste. Noi am preferat să ținem secret cât mai mult timp, excepție făcând părinții și bunicii
- să începeți să vă imaginați viața în trei. Adică să vă scrieți povestea. Nu există “modul corect de a crește un copil”, iar asta se transpune în toate detaliile de mai apoi: nu există “un mod corect” de a naște, de a spăla copilul, de a-l hrăni ș.a.m.d. Există doar povești, fiecare e liber să își definească filmul propriu și stilul propriu de viață. Și cred că e frumos să începeți de pe acum, pentru ca apoi să tot adăugați elemente poveștii – veți fi pupăcioși, veți fi spartani, veți fi jucăuși, veți fi absenți… cum veți fi, in noua voastră familie? Este un exercițiu de imaginație, care poate fi foarte util și deopotrivă amuzant
- să petreceți (și) mai mult timp împreună. Încearcă să îi fii alături și să îi oferi ajutor, inclusiv sub forma căpșunilor de la non-stop, pentru că ea începe să resimtă transformările și la nivel fizic. Mângâie, ascultă, ajută, alintă – acum e momentul să exersezi sau să înveți verbele astea

Cele 3 luni sunt luni de grijă și de extra-atenție. Dacă trec cu bine, poți să răsufli ușurat și să anunți în gura mare: vei fi TATĂ!

… va urma …

Tags: , ,

 
3

Prima poveste. Începutul.

Posted by Allen on Sep 12, 2012 in JurnalDeTată

Motto: Ți se spune de mic că ești puternic. Că ești bărbat. Și vine o zi în care începi să îți redefinești toate astea.

Test: ce reprezintă imaginea alăturată?

punct

Daca ai răspuns “masca lui Darth Vader”, “un purice cu vată în urechi” sau “o supernovă”, probabil că poveștile ce vor urma nu te vor interesa, deocamdată. Du-te liniștit la bere cu băieții și revino aici când va fi cazul.

Celorlalți va recomand să citiți ceea ce voi scrie ca pe o experiență strict personală, din care simțiți-vă liberi sa extrageți zâmbete sau invățămimte, după pofta și nevoia proprie.

Începem?

Prima poveste: Începutul.
Era 30 decembrie. Eram prin oraș, agitație tipică pre-Revelion. Primesc un mesaj de la Crina: “vino cât poți de repede acasă, nu întreba de ce. Vino”. “Să fi pațit ceva? … Oare nu se simte bine?” – confuz și îngrijorat, conduc în grabă și ajung in 15 minute. Crina îmi deschide, vizibil transfigurată, mă ia de mână și mă duce în casă, unde îmi arata un bețigaș alb-albastru, cu două dungi roșii. Și, după cum ați intuit, nu era vorba despre un joc de Marocco.

Stop-cadru. Fie că v-ați pregătit (cazul nostru) pentru acest moment, fie că v-a “lovit” când nu tocmai vă așteptați, trăirile care te vor năpădi brusc în acele momente sunt imposibil de redat, chiar și pentru cei mai empatici dintre noi. Pentru mine a fost o succesiune de “uraaaaa, ce bucurie!”, “auăleu, ce trebuie să fac de-acum înainte?”, “în sfârșit, tată!”, “vom fi trei! Se va schimba ceva?”. Toate astea înghesuie în aceeași milisecundă, fără vreun răgaz de a căuta răspunsurile aferente.
Și mai e ceva, un sentiment egoist pe care nu il vei recunoaște niciodată, dar care îți va înflori imperceptibil în colțul gurii. Un soi de “yesss” de mascul care și-a imprăștiat sămânța în lume și și-a îndeplinit menirea ancestrală. Bravo ție – bucură-te o secundă, apoi concentrează-te pe EA.

Este bine să realizezi că nu ești singurul bulversat, partenera ta trece prin niște stări similare, la care se adaugă neliniștea transformărilor fizice ce vor urma și a vieții care deja crește în interior. Aveți voie sa plângeți de bucurie, să vă pupați, să dansați. Imediat după, noi am început să forfotim, căutând o modalitate de a confirma vestea. Remember, era 30 decembrie, pe la ora 18, unde să găsești un ecograf? Și cum să așteptăm până după Rev?
Cu noroc și ajutor dinspre prieteni am ajuns la Regina Maria, am facut cunoștință cu doamna doctor Mușetescu (care ne-a fost călăuză bună până la capăt) și am primit confirmarea, sub forma unui punct.
Ce mai știu de atunci este că, ieșind pe poarta spitalului, am chiuit amândoi, in plină stradă.

Next: Primul trimestru

Tags: , , ,

Copyright © 2017 Allen.ro All rights reserved. Theme by Laptop Geek.