3 iunie 2010…

… sau despre cum a fost de ziua mea.

Nu, nu am primit un Logan. Am primit insa o surpriza ca in filme (sau, deh, ca in reclame) – o gasca de prieteni, un complot imens, un “all-star-game” in sala de la Saguna si un tort gigant. Si zeci de telefoane/mesaje/urari, ca niciodata. Nici nu stiam ca pot fi atat de popular si ca am atatia prieteni.

Multumesc, Crina! Si voua, tuturor!

Tags: ziua mea

Cireşe

Ziua aceasta are gust de cireşe – negre, albe, “de Buzău”, pietroase, amare sau mici şi câte 4-5 într-un ciorchine… cireşe!

Aşa cum japonezii au o perioadă din an (Sakurazensen) în care se bucură de frumuseţea florilor de sakura (cireş japonez), prin obiceiul numit hanami şi dedicat, pur şi simplu, privitului florilor, aşa am şi eu o zi pe an dedicată cireşelor – astăzi, 3 iunie.

Îmi pun scufia de etnolog şi dezleg misterul în cele ce urmează.

…se întâmpla prin ‘83-’84, când, urmat de o ciurdă de gradiniţişti, ridicam praful şi chiotele până la cer, prin Parcul Central, cu cireşe-perechi în urechi

…se întâmpla în ‘86, când am avut cireşe şi glazură de ciocolată (am şi poze!)

…se întâmpla în fiecare an, fix pe 3 iunie, când ajungeam acasă şi eram întâmpinat cu un castron plin… sau, mai târziu, în liceu, când tata mă întâmpina cu “te-am aşteptat… ţi-am luat cireşe, sunt în frigider”

…se întâmplă în fiecare an, când le mănânc cu pofta cu care mi-aş retrăi copilăria şi când trec să îi las şi lui câteva.

Ziua mea are gust de cireşe.

Tags: 3 iunie, Allen, cirese, ziua mea